A trecut deja. Arhanghelul Gavril a anuntat venirea Domnului. Pentru mine, in ultima vreme, fiecare zi este o bunavestire. Am aflat de sosirea Domnului si sunt pregatita. Intre timp ofer din preplinul inimii mele.
Iesirile mele in oras zilele acestea s-au tranformat in motiv de sarbatoare. Cum sa nu sarbatoresti cand viata este atat de frumoasa? Zambesc celor din drum, spun multumesc si te rog frumos... Tu cand ai folosit cuvintele astea ultima oara?
Da, intr-adevar, declaratiile mele s-au transformat in declaratii de dragoste. Va multumesc ca mi le impartasiti.
Delia
vineri, 26 martie 2010
marți, 23 martie 2010
...
Ca sa nu ma repet, am apelat la puncte puncte...
Sambata am ales sa muncesc in gradina. Am sapat un strat si-am semanat ceapa. De fapt am plantat puisori. Sau cum i-o zice. Ideea este ca am muncit in soare, in aer curat, concentrata pe activitate si entuziasmata de ceea ce fac.
Acelasi entuziasm l-am avut si duminica, la dans. Valsul a devenit ritual de transcendere. Samba a adus bucuria ritmului in inimile noastre. Si toate astea revarsau de preaplinul iubirii.
O vizita la finii nostri s-a transformat in moment de curatire. Am schimbat retete si am baut cafeaua ca pe ceva magic. Am savurat nu numai bautura, ci si momentul in sine.
Gatitul a devenit un alt ritual. Am multumit apei ca mi-a permis s-o folosesc la spalatul legumelor, am multumit legumelor ca m-au lasat sa le transform intr-o salata delicioasa, am multumit cartofilor si chiftelelor ca au luat acel gust delicios doar pentru noi.
Acum sunt la birou. Ma ocup de munca administrativa. Mi-am curatit sufletul, asa ca pot porni mai departe. Impletesc declaratiile de dragoste cu declaratiile fiscale. Si absorb energia care ma inconjoara pentru ca VIATA E FRUMOASA!
Fiecare moment e unic. Fiecare activitate e o alta modalitate de a fi. Niciuna nu e mai importanta decat alta. Toate au importanta lor. Sa le acceptam, sa ne bucuram si sa le facem cu entuziasm.
Sambata am ales sa muncesc in gradina. Am sapat un strat si-am semanat ceapa. De fapt am plantat puisori. Sau cum i-o zice. Ideea este ca am muncit in soare, in aer curat, concentrata pe activitate si entuziasmata de ceea ce fac.
Acelasi entuziasm l-am avut si duminica, la dans. Valsul a devenit ritual de transcendere. Samba a adus bucuria ritmului in inimile noastre. Si toate astea revarsau de preaplinul iubirii.
O vizita la finii nostri s-a transformat in moment de curatire. Am schimbat retete si am baut cafeaua ca pe ceva magic. Am savurat nu numai bautura, ci si momentul in sine.
Gatitul a devenit un alt ritual. Am multumit apei ca mi-a permis s-o folosesc la spalatul legumelor, am multumit legumelor ca m-au lasat sa le transform intr-o salata delicioasa, am multumit cartofilor si chiftelelor ca au luat acel gust delicios doar pentru noi.
Acum sunt la birou. Ma ocup de munca administrativa. Mi-am curatit sufletul, asa ca pot porni mai departe. Impletesc declaratiile de dragoste cu declaratiile fiscale. Si absorb energia care ma inconjoara pentru ca VIATA E FRUMOASA!
Fiecare moment e unic. Fiecare activitate e o alta modalitate de a fi. Niciuna nu e mai importanta decat alta. Toate au importanta lor. Sa le acceptam, sa ne bucuram si sa le facem cu entuziasm.
vineri, 19 martie 2010
Linistea
Azi am iesit la un loc de joaca cu Alex. Alex e baietelul meu de aproape 4 ani. A racit si saptamana asta am stat cu el acasa. A fost o experienta minunata. Am avut timp sa-mi pun ordine in ganduri si in viata. Am redescoperit iubirea. M-am redescoperit si mi-am redescoperit familia. Toate astea datorita unei banale raceli.
Ziceam ca am iesit la un loc de joaca. E un topogan la marginea dintre doua lumi: pe de-o parte blocurile nou construite intr-un cartier de case, iar pe de alta parte raul Cibin. Dinspre blocuri vin masinile, civilizatia, gunoiul, copiii si adultii. Din partea cealalta vine linistea. Linistea raului care curge de milioane de ani, linistea dealurilor ce se zaresc in zare, linistea naturii inca stapana pe proprietatea ei.
Alex s-a jucat in voie, a observat masina de gunoi, masina de la societatea de apa-canal; a luat totul cu linistea si seninatatea copilului. Eu m-am asezat pe-o banca si-am incercat sa ma contectez la natura. Nu stiu daca am reusit, dar stiu ca am simtit linistea cuprinzandu-ma. Si poate ca aici trebuie sa ajungem: la liniste. Sa lasam grijile deoparte si sa ne bucuram de fiecare moment petrecut alaturi de cei dragi.
Eu asta am facut.
Ziceam ca am iesit la un loc de joaca. E un topogan la marginea dintre doua lumi: pe de-o parte blocurile nou construite intr-un cartier de case, iar pe de alta parte raul Cibin. Dinspre blocuri vin masinile, civilizatia, gunoiul, copiii si adultii. Din partea cealalta vine linistea. Linistea raului care curge de milioane de ani, linistea dealurilor ce se zaresc in zare, linistea naturii inca stapana pe proprietatea ei.
Alex s-a jucat in voie, a observat masina de gunoi, masina de la societatea de apa-canal; a luat totul cu linistea si seninatatea copilului. Eu m-am asezat pe-o banca si-am incercat sa ma contectez la natura. Nu stiu daca am reusit, dar stiu ca am simtit linistea cuprinzandu-ma. Si poate ca aici trebuie sa ajungem: la liniste. Sa lasam grijile deoparte si sa ne bucuram de fiecare moment petrecut alaturi de cei dragi.
Eu asta am facut.
marți, 16 martie 2010
Dansul
Am inceput un curs de dans. Tango, vals, samba, salsa... Pe toate aceste stiluri am visat de mica sa invat sa le dansez. Si-acum a venit momentul lor.
Am fost surprinsa sa vad cati tineri vor sa invete sa danseze. Pustoaice de liceu, tineri casatoriti, femei si barbati, toti isi lasa duminica problemele acasa si vin la curs sa se simta bine, sa se distreze. Pentru ca, pana la urma, dansul e distractie si relaxare.
Pentru mine a fost un moment minunat sa traiesc clipa. Sa ma las purtata de muzica, sa las pasii sa-mi intre in suflet si-apoi sa-i ofer mai departe, in sala de dans.
Viata mi-a oferit multe lucruri minunate. De-acum si dansul face parte din ele.
Am fost surprinsa sa vad cati tineri vor sa invete sa danseze. Pustoaice de liceu, tineri casatoriti, femei si barbati, toti isi lasa duminica problemele acasa si vin la curs sa se simta bine, sa se distreze. Pentru ca, pana la urma, dansul e distractie si relaxare.
Pentru mine a fost un moment minunat sa traiesc clipa. Sa ma las purtata de muzica, sa las pasii sa-mi intre in suflet si-apoi sa-i ofer mai departe, in sala de dans.
Viata mi-a oferit multe lucruri minunate. De-acum si dansul face parte din ele.
sâmbătă, 13 martie 2010
Scopul
Mi-am deschis inima. Am pornit pe drumul acesta. Nu mai este cale de intors.
Am intalnit suflete pereche, am invatat si inca mai invat. Sunt un burete care asimileaza tot. Observ, invat, simt. Sasha are dreptate: fericirea e in lucruri mici. Asa ca ma pot considera fericita.
Mai am de descoperit un singur lucru: scopul meu. Fiecare din noi avem un scop. Unii cerceteaza, gasesc informatia si o transmit mai departe. Altii isi ajuta semenii sa nu se rataceasca pe Cararea Vietii. Altii lasa experientele Vietii sa-si urmeze cursul si le impartasesc celor din jur.
Dar eu? Care e scopul meu? Momentan doar il simt. Nu-l pot exprima. Dar daca e asa cum cred... Lucrurile mici vor schimba lumea asta. Unul cate unu. Bucata cu bucata.
Zilele astea am descoperit ca lucrurile nu sunt ce par a fi. Ca oamenii nu sunt ce par a fi. Ca evoluez odata cu voi. Ca desi suntem foarte mici, nu suntem neinsemnati. Deloc.
Raul nu exista. Ceea ce credem noi ca este raul a ajuns la un nivel inimaginabil. Lumea materiala e in continua schimbare. In rau. Acel rau care traieste alimentat de prea multi. In acelasi timp, noi devenim ceea ce suntem. O simt. O vad in jurul meu. Zi de zi.
Viata e frumoasa. Divinitatea capata noi intelesuri. Nu pot decat sa ma opresc, sa observ si, de ce nu? sa ma minunez.
"Traind in locul vostru stramt,
Norocul va petrece
Iar eu, in lumea mea ma simt
Nemuritor si rece."
Am intalnit suflete pereche, am invatat si inca mai invat. Sunt un burete care asimileaza tot. Observ, invat, simt. Sasha are dreptate: fericirea e in lucruri mici. Asa ca ma pot considera fericita.
Mai am de descoperit un singur lucru: scopul meu. Fiecare din noi avem un scop. Unii cerceteaza, gasesc informatia si o transmit mai departe. Altii isi ajuta semenii sa nu se rataceasca pe Cararea Vietii. Altii lasa experientele Vietii sa-si urmeze cursul si le impartasesc celor din jur.
Dar eu? Care e scopul meu? Momentan doar il simt. Nu-l pot exprima. Dar daca e asa cum cred... Lucrurile mici vor schimba lumea asta. Unul cate unu. Bucata cu bucata.
Zilele astea am descoperit ca lucrurile nu sunt ce par a fi. Ca oamenii nu sunt ce par a fi. Ca evoluez odata cu voi. Ca desi suntem foarte mici, nu suntem neinsemnati. Deloc.
Raul nu exista. Ceea ce credem noi ca este raul a ajuns la un nivel inimaginabil. Lumea materiala e in continua schimbare. In rau. Acel rau care traieste alimentat de prea multi. In acelasi timp, noi devenim ceea ce suntem. O simt. O vad in jurul meu. Zi de zi.
Viata e frumoasa. Divinitatea capata noi intelesuri. Nu pot decat sa ma opresc, sa observ si, de ce nu? sa ma minunez.
"Traind in locul vostru stramt,
Norocul va petrece
Iar eu, in lumea mea ma simt
Nemuritor si rece."
miercuri, 10 martie 2010
Suntem ceea ce mancam
De ceva vreme ma aflu intr-o perioada de profunde transformari. Nu vreau sa povestesc acum in ce constau aceste transformari, dar as dori sa va spun ce-am facut azi noapte, pana pe la 1. Am facut paine.
Da, am decis sa-mi schimb stilul de mancare. Sa renunt la semipreparate, la Mc Donalds si alte bombe. Ma iubesc si tin la mine. Asa ca, oficial, de azi am trecut la un regim de mancare mult mai sanatos si, in primul rand, natural.
Primul pas: inlocuiesc painea alba cu paine din faina integrala. Asa se face ca mi-am petrecut seara la bucatarie, framantand paine. Am facut si niste covrigi; si ghiciti: da, sunt deliciosi.
Lucrand cu mine, am reusit sa-mi schimb viata. Si implicit schimb viata celor din jurul meu. Se pare ca suntem tot mai multi cei ce facem asta. Se pare ca omenirea va evolua in bine, indiferent daca vrem sau nu, indiferent daca ne opunem. Eu am ales sa nu ma opun.
Asa am ajuns sa coc paine noaptea.
Acum ce are-a face painea cu viata mea? Foarte simplu: se spune ca suntem ceea ce mancam. Deci, daca mancam mancare sanatoasa suntem si noi mai sanatosi. Macar asa putin.
Sa aveti o zi minunata!
Da, am decis sa-mi schimb stilul de mancare. Sa renunt la semipreparate, la Mc Donalds si alte bombe. Ma iubesc si tin la mine. Asa ca, oficial, de azi am trecut la un regim de mancare mult mai sanatos si, in primul rand, natural.
Primul pas: inlocuiesc painea alba cu paine din faina integrala. Asa se face ca mi-am petrecut seara la bucatarie, framantand paine. Am facut si niste covrigi; si ghiciti: da, sunt deliciosi.
Lucrand cu mine, am reusit sa-mi schimb viata. Si implicit schimb viata celor din jurul meu. Se pare ca suntem tot mai multi cei ce facem asta. Se pare ca omenirea va evolua in bine, indiferent daca vrem sau nu, indiferent daca ne opunem. Eu am ales sa nu ma opun.
Asa am ajuns sa coc paine noaptea.
Acum ce are-a face painea cu viata mea? Foarte simplu: se spune ca suntem ceea ce mancam. Deci, daca mancam mancare sanatoasa suntem si noi mai sanatosi. Macar asa putin.
Sa aveti o zi minunata!
vineri, 5 martie 2010
Love
"There's a place, in your heart,
And I know that it is love..."
Da, este un loc in inima noastra care e dragoste. Dragostea straluceste si ne imbogateste viata.
Am vorbit despre dragoste de Valentine's Day, acum sa vorbim despre dragostea de mama. Un sentiment care, daca nu este simtit, nu poate fi descris cu cuvinte. Si-atunci hai sa descriem dragostea pentru mama.
"Sus pe cer sunt multe stele,
Pe pamant sunt floricele,
Dar niciuna dintre ele
Nu-i ca ochii mamei mele.
Inimioara mea,
Bate pentru ea,
Ca-i mamica mea."
Mamica mea. Doua cuvinte care descriu tot ce poate fi mai pur, mai frumos, mai stralucitor pe lumea asta.
Mamica mea este cea care imi vegheaza pasii in lumea aceasta. O responsabilitate foarte mare, care contine un amalgam de sentimente.
Mamica mea imi arata ce e bine; ma indruma pe cararea buna; imi atrage atentia atunci cand gresesc. Munceste, vegheaza, se roaga. Toate astea cu cel mai pur altruism existent.
Multumesc mama draga pentru tot ce faci pentru mine, pentru ca esti, pentru ca iubesti. Ai grija de tine ca sa poti, in continuare, avea grija de noi, copiii tai.
And I know that it is love..."
Da, este un loc in inima noastra care e dragoste. Dragostea straluceste si ne imbogateste viata.
Am vorbit despre dragoste de Valentine's Day, acum sa vorbim despre dragostea de mama. Un sentiment care, daca nu este simtit, nu poate fi descris cu cuvinte. Si-atunci hai sa descriem dragostea pentru mama.
"Sus pe cer sunt multe stele,
Pe pamant sunt floricele,
Dar niciuna dintre ele
Nu-i ca ochii mamei mele.
Inimioara mea,
Bate pentru ea,
Ca-i mamica mea."
Mamica mea. Doua cuvinte care descriu tot ce poate fi mai pur, mai frumos, mai stralucitor pe lumea asta.
Mamica mea este cea care imi vegheaza pasii in lumea aceasta. O responsabilitate foarte mare, care contine un amalgam de sentimente.
Mamica mea imi arata ce e bine; ma indruma pe cararea buna; imi atrage atentia atunci cand gresesc. Munceste, vegheaza, se roaga. Toate astea cu cel mai pur altruism existent.
Multumesc mama draga pentru tot ce faci pentru mine, pentru ca esti, pentru ca iubesti. Ai grija de tine ca sa poti, in continuare, avea grija de noi, copiii tai.
joi, 4 martie 2010
"Nu sunt ce par a fi
Nu sunt nimic din ce-as fi vrut sa fiu
Dar fiindca m-am nascut fara sa stiu
Sau prea curand, ori poate prea tarziu,
M-am resemnat ca orice bun crestin
Si n-am ramas decat CEL CARE SUNT"
Il mai stiti pe Minulescu? Sau inca credeti, la fel ca blondele lui Negru ca poeziile sunt musai scrise de Mihai Eminescu?
Nu stiu daca Minulescu a stiut ce scrie, cand a scris versurile astea. De la strofa urmatoare a inceput sa abereze despre rolurile pe care le jucam in viata. Si-asta ma duce la alte versuri:
"C-asa e viata, o comedie,
Iar noi, actorii care-o jucam,
N-avem dorinta alta mai vie
Decat aplauze sa meritam."
Atunci cand "CEL CARE SUNT" lasa loc rolurilor ne indreptam spre vanatoarea de aplauze si lasam loc liber egoului. Cadem din nou in inconstienta.
Si-acum sa trecem la "Micul print". Printul meu imi cere sa-i desenez un elefant. Si-apoi incearca sa-mi reproduca desenul. Oare de ce uitam sa mai fim copii? Unde se duce copilaria cand se duce? Unde dispare CREATIA, atunci cand crestem mari? Ce se intampla cu momentul prezent? De ce suntem obligati sa ne organizam, sa ne controlam, sa ne disciplinam? Ce se intampla cu lucrurile simple, marunte, care transforma VIATA?
Voi v-ati trezit? Sau inca dormiti?
"Si-am zis verde de albastru
Ma doare un cal maiastru."
Nu sunt nimic din ce-as fi vrut sa fiu
Dar fiindca m-am nascut fara sa stiu
Sau prea curand, ori poate prea tarziu,
M-am resemnat ca orice bun crestin
Si n-am ramas decat CEL CARE SUNT"
Il mai stiti pe Minulescu? Sau inca credeti, la fel ca blondele lui Negru ca poeziile sunt musai scrise de Mihai Eminescu?
Nu stiu daca Minulescu a stiut ce scrie, cand a scris versurile astea. De la strofa urmatoare a inceput sa abereze despre rolurile pe care le jucam in viata. Si-asta ma duce la alte versuri:
"C-asa e viata, o comedie,
Iar noi, actorii care-o jucam,
N-avem dorinta alta mai vie
Decat aplauze sa meritam."
Atunci cand "CEL CARE SUNT" lasa loc rolurilor ne indreptam spre vanatoarea de aplauze si lasam loc liber egoului. Cadem din nou in inconstienta.
Si-acum sa trecem la "Micul print". Printul meu imi cere sa-i desenez un elefant. Si-apoi incearca sa-mi reproduca desenul. Oare de ce uitam sa mai fim copii? Unde se duce copilaria cand se duce? Unde dispare CREATIA, atunci cand crestem mari? Ce se intampla cu momentul prezent? De ce suntem obligati sa ne organizam, sa ne controlam, sa ne disciplinam? Ce se intampla cu lucrurile simple, marunte, care transforma VIATA?
Voi v-ati trezit? Sau inca dormiti?
"Si-am zis verde de albastru
Ma doare un cal maiastru."
luni, 1 martie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)