Scopul

Mi-am deschis inima. Am pornit pe drumul acesta. Nu mai este cale de intors.

Am intalnit suflete pereche, am invatat si inca mai invat. Sunt un burete care asimileaza tot. Observ, invat, simt. Sasha are dreptate: fericirea e in lucruri mici. Asa ca ma pot considera fericita.

Mai am de descoperit un singur lucru: scopul meu. Fiecare din noi avem un scop. Unii cerceteaza, gasesc informatia si o transmit mai departe. Altii isi ajuta semenii sa nu se rataceasca pe Cararea Vietii. Altii lasa experientele Vietii sa-si urmeze cursul si le impartasesc celor din jur.

Dar eu? Care e scopul meu? Momentan doar il simt. Nu-l pot exprima. Dar daca e asa cum cred... Lucrurile mici vor schimba lumea asta. Unul cate unu. Bucata cu bucata.

Zilele astea am descoperit ca lucrurile nu sunt ce par a fi. Ca oamenii nu sunt ce par a fi. Ca evoluez odata cu voi. Ca desi suntem foarte mici, nu suntem neinsemnati. Deloc.

Raul nu exista. Ceea ce credem noi ca este raul a ajuns la un nivel inimaginabil. Lumea materiala e in continua schimbare. In rau. Acel rau care traieste alimentat de prea multi. In acelasi timp, noi devenim ceea ce suntem. O simt. O vad in jurul meu. Zi de zi.

Viata e frumoasa. Divinitatea capata noi intelesuri. Nu pot decat sa ma opresc, sa observ si, de ce nu? sa ma minunez.

"Traind in locul vostru stramt,
Norocul va petrece
Iar eu, in lumea mea ma simt
Nemuritor si rece."