Asa pot descrie starea mea din ultimele zile. Mintea incearca sa afle motivul acestei amorteli, dar eu imi dau seama ca nu are rost sa caut ceva ce, oricum, nu voi gasi. Si-atunci ce pot face? NIMIC.
Nu pot decat sa observ ceea ce se intampla cu mine, ceea ce sunt si ceea ce este/se intampla in jurul meu.
Sincer, sper ca e doar o faza. Ca va trece. Desi, daca ignori ceva nu cred ca se va rezolva, chiar daca, pe moment, va disparea.
Probabil acesta e momentul dinaintea predarii neconditionate. Ultimile zvacniri inainte de abandonare. Nu stiu ce-as mai putea gandi/face ca sa schimb aceasta stare. Asa ca, probabil voi renunta la ganduri si "imi voi iesi din minti". Si-atunci voi descoperi ceea ce este acolo inauntru, in mine.
Am renuntat la cautari. Am renuntat la proiectari. Am renuntat.
