M-am uitat în oglinda și mi-am văzut sufletul. L-am luat în brațe și l-am mângâiat. I-am spus cât de mult îl iubesc și i-am promis să nu-l mai judec. Apoi i-am oferit inima mea și l-am rugat să-i ofere toată dragostea. Iar el mi-a amintit că doar asta a făcut. El e cel care-mi aduce zi de zi liniște, bucurie și iubire. Nu trebuie decât să-mi deschid ochii.
M-am trezit dintr-un somn lung. Acum văd. Acum iubesc. Acum știu că drumul pe care am pornit nu se va sfârși prea curând. Dar, în același timp, știu că destinația e una singură: acasă.
Acum oglinda e peste tot în jurul meu. În ochii celor dragi, în ochii oamenilor de pe stradă, oriunde este o pereche de ochi. Ferestre spre suflete se deschid peste tot în jurul nostru. Suntem norocoși și binecuvântați.
Viața devine tot mai frumoasă. Nu că până acum nu era. Doar noi eram adormiți și nu vedeam. Acum totul se schimbă: conștiințe, oameni, orașe, lumi. Depinde de noi ce creăm.
