Ne tot temem sa nu gresim, incat uitam cine suntem cu adevarat.
Suntem perfecti. Suflete pure, venite in acesta lume sa traiasca cea mai mareata versiune a ceea ce suntem. Suntem iubire, pace, compasiune, creativitate, libertate. Suntem tot ceea ce vrem sa fim.
Si-atunci de ce-i lasam pe cei din jurul nostru sa ne zica ca nu este asa? Si daca tot ne zic, de ce-i credem? De ce nu ne vedem asa cum suntem si nu ne iubim si acceptam pentru ceea ce suntem?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu