luni, 24 iulie 2017

Iubire



Cat de mult iubesti? De ce ar trebui sa cuantificam iubirea? Ea doar exista sau nu. Si-atunci, poate ar trebui sa intrebam: iubesti?
Daca raspunsul este da, inseamna ca ti-ai amintit.
Dar daca raspunsul meu e nu? Cum poti sa nu iubesti? Cum poti fi altceva decat iubire? Probabil ca ai uitat... Revino pe cale si aminteste-ti. Si lasa in urma ta frici, angoase, uri, gelozii... Astea nu fac parte din tine. Nu te reprezinta.
Dar ce ma reprezinta?
Iubirea, linistea, pacea, caldura, seninatatea, fericirea. Le-ai gasit? Sunt toate in tine. De fapt tu esti iubire. Esti liniste. Esti pace. Esti caldura. Esti seninatate. Esti fericire... Iti amintesti?
Priveste soarele. E cadura si statornicie.
Priveste apa. E curgere linistita. Da, apa poate fi si involburata. Dar cata liniste este in involburarea ei.
Priveste copacul. E-aici de-o viata si va mai fi inca. E maretie si smerenie in acelasi timp. Cum poti sa treci nepasator pe langa el? Cum poti uita ca si tu esti asemeni lui?
Priveste cerul. Atat de aproape si totusi atat de departe. Ce iluzie magnifica e cerul! Cum isi schimba culorile dupa toanele lui. De ce ar fi cerul senin mai frumos decat cel innourat? De ce e mai frumoasa o zi senina decat una furtunoasa? Cine zice ca cerul ar trebui sa fie doar senin?
Furtuna ascunde in ea linistea. Si de aceea este mai frumoasa. Pentru ca atunci cand reusesti sa vezi dincolo de aparente, de fapt ai inteles. Si-atunci cand intelegi, traiesti. Traiesti linistea atunci cand esti in furtuna, traiesti iubirea atunci cand esti inconjurat de frica, traiesti smerenia desi esti plin de mandrie...