Cat de mult
iubesti? De ce ar trebui sa cuantificam iubirea? Ea doar exista sau nu.
Si-atunci, poate ar trebui sa intrebam: iubesti?
Daca
raspunsul este da, inseamna ca ti-ai amintit.
Dar daca
raspunsul meu e nu? Cum poti sa nu iubesti? Cum poti fi altceva decat iubire?
Probabil ca ai uitat... Revino pe cale si aminteste-ti. Si lasa in urma ta
frici, angoase, uri, gelozii... Astea nu fac parte din tine. Nu te reprezinta.
Dar ce ma
reprezinta?
Iubirea,
linistea, pacea, caldura, seninatatea, fericirea. Le-ai gasit? Sunt toate in
tine. De fapt tu esti iubire. Esti liniste. Esti pace. Esti caldura. Esti
seninatate. Esti fericire... Iti amintesti?
Priveste
soarele. E cadura si statornicie.
Priveste
apa. E curgere linistita. Da, apa poate fi si involburata. Dar cata liniste
este in involburarea ei.
Priveste
copacul. E-aici de-o viata si va mai fi inca. E maretie si smerenie in acelasi
timp. Cum poti sa treci nepasator pe langa el? Cum poti uita ca si tu esti
asemeni lui?
Priveste
cerul. Atat de aproape si totusi atat de departe. Ce iluzie magnifica e cerul!
Cum isi schimba culorile dupa toanele lui. De ce ar fi cerul senin mai frumos
decat cel innourat? De ce e mai frumoasa o zi senina decat una furtunoasa? Cine
zice ca cerul ar trebui sa fie doar senin?
Furtuna
ascunde in ea linistea. Si de aceea este mai frumoasa. Pentru ca atunci cand
reusesti sa vezi dincolo de aparente, de fapt ai inteles. Si-atunci cand
intelegi, traiesti. Traiesti linistea atunci cand esti in furtuna, traiesti
iubirea atunci cand esti inconjurat de frica, traiesti smerenia desi esti plin
de mandrie...