Ieri m-am trezit cu o dispozitie mai putin buna. Am avut impresia ca toate necazurile s-au adunat in jurul meu ca sa ma ingenuncheze. Initial m-am impotrivit: "de ce sa mi se intample astea tocmai mie?" "de ce nu?".
Ei bine, de data asta am fost pregatita. Sorry, minte draga. Nu ma mai intereseaza lamentarile tale, am lasat scenariile la o parte de mult. Am invatat sa iau fiecare experienta asa cum e. Sunt trista azi? Ok. Asa sa fie. Hai sa vedem care e cauza!
Asa se face ca sfarsitul zilei m-a gasit linistita. Gandurile involburate care nu mi-au dat pace toata ziua s-au evaporat, iar eu am ramas EU. Iar seara am inteles ca viata este aceeasi. Cu bune si rele, in final nu facem altceva decat sa experimentam senzatii, trairi, momente. Bune sau rele sunt ale noastre, pentru sufletul si evolutia noastra.
Cu totii avem o saptamana a patimilor. Trecand prin ea, Invierea isi arata adevarata maretie.
Ai dreptate,sunt ale noastre trebuie sa le acceptam asa cum vin.Unele ne fac mai puternici chiar chiar daca atunci cand ne incearca simtim ca se prabuseste universul nostru,cu credinta in D-zeu le depasim pe toate.Un Paste CU LUMINA SI CREDINTA!
RăspundețiȘtergereMultumesc mult doamna, de urare. Fiti binevenita in casa mea!
RăspundețiȘtergereVa doresc liniste si pace.
Si tu?Si eu...asa sa faci,sibianca mea draga!
RăspundețiȘtergereMa bucur sa aud asta, doamna.
RăspundețiȘtergere